acoperământ - explicat in DEX

acoperământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).

acoperământ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [Var.: acoperemấnt s. n.] – Din acoperi + suf. -(ă)mânt.

acoperământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acoperămấnt s. n., pl. acoperămínte

acoperământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (spec.) acoperiș. [Var: acoperemấnt s. n.] — Acoperi + suf. -ământ (după coperământ).