acoperi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOPERÍ, acópăr, vb. IV.
1. Tranz. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care le ascunde sau le protejează. ◊
Expr. (
Refl.)
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz.
2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri.
3. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc.
4. Tranz. (
Mil.) A apăra, a proteja.
A acoperi retragerea trupelor. ♦
Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative.
5. Tranz. A ascunde, a tăinui.
6. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși.
7. Refl. și
tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦
Expr. (
Tranz.)
A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor.
8. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊
Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [
Prez. ind. pers. 3:
acóperă, conj. pers. 3:
acópere] –
Lat. acco(o)perire.acoperi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOPERÍ, acópăr, vb. IV.
I. Tranz. 1. A pune peste un obiect sau peste o ființă ceva care să le ascundă vederii sau să le protejeze.
Ea-și acoperă cu mâna fața (EMINESCU) ♦ A pune acoperiș unei clădiri. ♦ A fi așezat, a sta peste cineva sau ceva, învelindu-l, protejându-l sau ascunzându-l.
Florile... Acopăr cu un strat de nea pământul (BENIUC). ♦
Refl. A căpăta sau a-și forma un strat învelitor.
Marea... s-acopere de spume (ALECSANDRI).
2. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe.
Acoperi oala ca să fiarbă în abur (SADOVEANU).
II. Fig. 1. Tranz. (
Mil.) A apăra, a proteja.
A acoperi retragerea trupelor. 2. Tranz. A ascunde, a tăinui.
3. Tranz. A acoperi în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înnăbuși.
Vorbea tare, încercând să acopere sunetul pianului (DUMITRIU)
4. Refl. și
tranz. A corespunde perfect; a coincide; a (se) satisface. ◊
Expr. (
Tranz.)
A acoperi cheltuielile = a face față cheltuielilor.
5. Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ♢
Expr. A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc. [
Prez. ind. pers. 3:
acóperă, conj. pers. 3:
acópere] –
Lat. acco(o)perire.acoperi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOPERÍ, acópăr, vb. IV.
1. Tranz. A pune ceva peste un obiect sau peste o ființă cu scopul de a le ascunde sau de a le proteja. ◊
Expr. (
Refl.)
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz.
2. Tranz. A pune peste un obiect deschis ceva care să-l închidă, să-l astupe. ♦ A pune acoperiș unei clădiri.
3. Tranz. A aplica un strat de material pe suprafața unui obiect pentru a-l proteja, a-l face mai rezistent la uzură etc. 4.
Tranz. (
Mil.) A apăra, a proteja.
A acoperi retragerea trupelor. ♦
Refl. A se pune la adăpost prin măsuri și acte justificative.
5. Tranz. A ascunde, a tăinui.
6. Tranz. A depăși în intensitate un zgomot, o melodie etc.; a înăbuși.
7. Refl. și
tranz. A corespunde perfect, a satisface. ♦
Expr. (
Tranz.)
A acoperi cheltuielile = a se achita de datoriile făcute. 8.
Tranz. (Sport; franțuzism) A străbate o distanță. ◊
Expr. A acoperi terenul = a fi permanent prezent pe terenul de joc. [
Prez. ind. pers. 3:
acóperă, conj. pers. 3:
acópere] –
Lat. acco(o)perire.acoperi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acoperí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. acópăr, 3
acóperă, imperf. 3
sg. acopereá; conj. prez. 3
să acópereacoperì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acoperì v.
1. a pune sau a întinde un ce peste altceva:
a acoperi o casă; 2. a fi răspândit peste ceva:
zăpada acopere pământul; 3. fig. a ascunde (în sens bun sau rău):
a acoperi o greșală; 4. a se îmbrăca, a-și pune pălăria în cap:
acoperiți-vă! 5. a se întuneca:
cerul se acopere cu nori. [Lat. AD COOPERIRE].