acoperiș - explicat in DEX

acoperiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.

acoperiș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent

acoperiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.

acoperiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.

acoperiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acoperíș s. n., pl. acoperíșuri

acoperiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
acoperiș n. învelitoarea casei.

acoperiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACOPERÍȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. — Acoperi + suf. -iș.