acoperire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de
a (se) acoperi și rezultatul ei.
1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc.
3. (
Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊
Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise.
4. (
Fin.) Posibilitatea de a face față unor obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (
Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊
Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. –
V. acoperi.acoperire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de
a (se) acoperi și rezultatul ei.
1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia cu scopul de a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
2. Fig. (
Mil.) Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢
Expr. A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise.
3. (
Fin.) Posibilitatea de a face față unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (
Concr.) Fond care servește la achitarea unei obligații. ♢
Acoperire în aur = cantitate de metal prețios (și devize) deținută de banca de emisiune a unei țări, pentru a putea preschimba la cerere bancnotele în bani efectivi (aur).
acoperire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acoperíre s. f.,
g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíriacoperire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOPERÍRE, acoperiri, s. f. Acțiunea de
a (se) acoperi și rezultatul ei.
1. Punere, așezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc.
2. Operație de aplicare a unui strat protector pe un obiect prin depunere, pulverizare, placare etc.
3. (
Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecție care asigură anumite acțiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ◊
Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise.
4. (
Fin.) Posibilitatea de a face față unei obligații, unei plăți, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc.
Acoperirea acestei sume se face eșalonat. ♦ (
Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ◊
Acoperire în aur = stoc de aur și de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bancnotelor. —
V. acoperi.