acoperit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Care are acoperiș, care are capac etc. ♦ Tăinuit, ascuns. ♦ (Despre cer) Înnorat. –
V. acoperi.acoperit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Învelit; apărat, protejat. ♦
Fig. Tainic, ascuns. –
V. acoperi.acoperit (Dicționaru limbii românești, 1939)acoperít n., pl.
urĭ saŭ
e. Ps. S. Acoperemînt. – Și
cop-.acoperit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOPERÍT, -Ă, acoperiți, -te, adj. Care are acoperiș, care are capac etc. ♦ Tăinuit, ascuns. ♦ (Despre cer) Înnorat. —
V. acoperi.