acoperemânt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.acoperemânt (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.acoperemânt (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acoperemânt n.
1. ceeace acopere sau învelește;
2. adăpost:
subt acoperemântul cerului. [Lat. COOPERIMENTUM].
acoperemânt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOPEREMẤNT s. n. v. acoperământ.