acoperământ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [
Var.:
acoperemấnt s. n.] –
Acoperi +
suf. -ământ (după
coperământ).
acoperământ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (în special) acoperiș. [
Var.:
acoperemấnt s. n.] – Din
acoperi +
suf. -(ă)mânt.acoperământ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acoperămấnt s. n.,
pl. acoperămínteacoperământ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACOPERĂMẤNT, acoperăminte, s. n. Ceea ce servește la acoperit; (
spec.) acoperiș. [Var:
acoperemấnt s. n.] —
Acoperi +
suf. -ământ (după
coperământ).