acolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACOLÍT, -Ă, acoliți, -te, subst. 1. S. m. și
f. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș, complice la o uneltire (criminală).
2. S. m. Slujitor de rang inferior din clerul catolic, având atribuții legate de cult. – Din
fr. acolyte.