achiziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare.
2. Procurare de obiecte rare. ◊
Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar. ♦ (
Concr.) Bun obținut prin achiziție (
1). – Din
fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.achiziție (Dicționar de neologisme, 1986)ACHIZÍȚIE s.f.
1. Procurare, cumpărare de obiecte (rare) etc.; bunul obținut prin acest mijloc.
2. Procurare de produse și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist pe calea unor contracte speciale. [Gen.
-iei, var.
achizițiune s.f. / cf. fr.
acquisition, lat.
acquisitio].
achiziție (Dicționar de argou al limbii române, 2007)achiziție, achiziții s. f. lucru furat
achiziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACHIZÍȚIE s. f. 1. procurare de obiecte (rare); bun astfel obținut. 2. cumpărare de produse (agroalimentare) și de materiale prin unități ale comerțului de stat sau cooperatist. (< fr.
acquisition, lat.
acquisitio)
achiziție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Procurarea de produse (agraro-alimentare) și de materiale.
2. Procurare de obiecte rare. ♢
Expr. A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar. ♦ (
Concr.) Bun obținut prin achiziție (
1). –
Fr. acquisition (
lat. lit. acquisitio, -onis).
achiziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)achizíție (-ți-e) s. f.,
art. achizíția (-ți-a), g.-d. art. achizíției; pl. achizíții, art. achizíțiile (-ți-i-)achiziție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACHIZÍȚIE, achiziții, s. f. 1. Formă de comerț care constă în procurarea de produse (agroalimentare) sau de materiale (pe calea unor contracte speciale); achiziționare.
2. Procurare de obiecte rare. ◊
Expr. A face o achițizie = a procura, în condiții avantajoase, ceva de preț, un lucru rar. ♦ (
Concr.) Bun obținut prin achiziție (1). — Din
fr. acquisition, lat. acquisitio, -onis.