achiu - explicat in DEX

achiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACHÍU¹, achii, s. m. (Bot.: înv.) Țelină¹. – Cf. lat. apium.

achiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACHÍU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care urmează să stabilească persoana care începe partida. 2. Tac². – Din fr. acquit.

achiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
áchiu¹ [chiu pron. chĭu] (plantă) (înv.) s. m., art. áchiul; pl. áchii, art. áchiii (-chi-ii)

achiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
achiu, -e, achii adj. beat

achiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACHÍU s. n. 1. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida. 2. tac. (< fr. acquit)

achiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACHÍU¹ s. m. (Bot.: înv.) Țelină. – Comp. lat. apium.

achiu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACHÍU², achiuri, s. n. 1. Bilă de încercare la jocul de biliard, care trebuie să hotărască pe jucătorul care începe jocul. 2. Tac. – Fr. acquit.

achiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
achíu² (lovitură la biliard, tac) (înv.) s. n., art. achíul; pl. achíuri

achiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
achiu n. 1. bățul de biliard; numit și tac. [Rus. KIĬ (din fr. queue)]; 2. prima bilă de încercare.

achiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACHÍU¹, achii, s. m. (Bot.; înv.) Țelină¹. — Cf. lat. apium.