achita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACHITÁ, achít, vb. I.
1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată.
2. Tranz. și
refl. A(-și) plăti, a(-si) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊
Expr. (
Refl.)
A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație.
3. Tranz. (
Arg.) A omorî, a ucide. – Din
fr. acquitter.achita (Dicționar de neologisme, 1986)ACHITÁ vb. I. 1. tr. (
Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă.
2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊
refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva).
3. tr. (
Fam.) A ucide, a omorî. [< fr.
acquitter].
achita (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)achitá (achitát, achitát), vb. 1. A plăti
2. A absolvi în justiție
3. (
Arg.) A omorî, a ucide. <
Fr. acquitter. Din
fr. acquit provine
rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin
rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea,
Dacor. II, 653).
Cf. it. acchittare și
acchitto, ca termeni de biliard.
achita (Dicționar de argou al limbii române, 2007)achita, achit v. t. a omorî
achita (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACHITÁ vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr.
acquitter)
achita (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACHITÁ, achít, vb. I.
1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărâre judecătorească.
2. Tranz. și
refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ♢
Expr. (
Refl.)
A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o sarcină.
3. Tranz. (
Fam.) A omorî, a ucide. –
Fr. acquitter.achita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)achitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
achítăachità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)achità v.
1. a plăti, a răfui;
2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie:
s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat:
acuzatul a fost achitat.achita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACHITÁ, achit, vb. I.
1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată.
2. Tranz. și
refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊
Expr. (
Refl.)
A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație.
3. Tranz. (
Arg.) A omorî, a ucide. — Din
fr. acquitter.