acera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACERÁ vb. I.
v. acira.acera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)acerá (-r, -át), vb. –
1. A aștepta. –
2. (Banat) A pîndi. –
Var. acina. <
Lat. acināri (Graur,
BL, IV, 64). Mai puțin probabilă
der. propusă de Pușcariu,
Dacor., II, 592, de la
alb. kjëlloń „a avea grijă”. –
Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greșit de la
cină (
cf. Graur,
BL, VI, 152).
acera (Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, 1987)ACERA vb. (Ban.) A aștepta.
Acsĕr. Expecto. AC, 326.
Etimologie necunoscută. Cf. alb.
kĭăloni „observ”.
Vezi și
acerat.acera (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACERÁ vb. I
v. acira.