acefal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (
Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. – Din
fr. acéphale.acefal (Dicționar de neologisme, 1986)ACEFÁL, -Ă adj. (
Despre unele animale inferioare) Care nu are cap. [< fr.
acéphale, cf. gr.
a – fără,
kephale – cap].
acefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACEFÁL1, -Ă adj. 1. care prezintă acefalie. 2. (despre flori) fără capitul. (< fr.
acéphale)
acefal (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACEFAL2(O)- elem. „absența capului”. (< fr.
acéphal/o/-, cf.
gr. akephalos)
acefal (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (Despre unele animale inferioare) Lipsit de cap. –
Fr. acéphale (<
gr.).
acefal (Dicționaru limbii românești, 1939)*acéfal și
-al, -ă adj. (v.gr.
aképholos, d.
a-, fără, și
kephalé, cap. V.
trigono-cefal). Fără cap:
monstru acefal, stridiile-s accefale [!]. S. m.
Un accefal [!].
acefal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)acefál adj. m.,
pl. acefáli; f. acefálă, pl. acefáleacefal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)acefal a. fără cap:
monstru acefal. ║ m. pl. acefali, moluști cari n´au decât o gură, fără umflătura cefalică, ca
stridiile.acefal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACEFÁL, -Ă, acefali, -e, adj. (
Zool.; despre unele animale inferioare) Fără cap. Din
fr. acéphale.