accentua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCENTUÁ, accentuez, vb. I.
1. Tranz. A marca prin accent (
1). ♦
Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa.
2. Refl. Fig. A se intensifica. [
Pr.:
-tu-a] – Din
fr. accentuer.accentua (Dicționar de neologisme, 1986)ACCENTUÁ vb. I. 1. tr. A scoate în evidență prin accent (ori printr-un semn grafic) o silabă (sau un cuvânt într-o frază). ♦ (
Fig.) A reliefa, a sublinia.
2. refl. (
Fig.) A se mări, a spori, a crește. [Pron.
ac-cen-tu-a. / < fr.
accentuer].
accentua (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCENTUÁ vb. I. tr. 1. a scoate în evidență prin accent. 2. (fig.) a reliefa, a sublinia. II. refl. (fig.) a se mări, a crește treptat. (< fr.
accentuer)
accentua (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCENTUÁ, accentuez, vb. I.
1. Tranz. A marca prin accent sau prin alt semn o silabă sau un cuvânt; a reliefa o propoziție sau o frază, prin intonație. ♦
Fig. A sublinia, a întări.
2. Refl. Fig. A crește, a spori. [
Pr.:
-tu-a] – După
fr. accentuer.accentua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accentuá (a ~) (-tu-a) vb.,
ind. prez. 3
accentueáză, 1
pl. accentuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3
să accentuéze (-tu-e-); ger. accentuấnd (-tu-ând)accentua (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCENTUÁ, accentuez, vb. I.
1. Tranz. A marca prin accent (1). ♦
Fig. A sublinia, a întări, a pune în evidență, a reliefa.
2. Refl. Fig. A se intensifica. [
Pr.:
-tu-a] — Din
fr. accentuer.accentuà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)accentuà v.
1. a rosti cuvintele după regulele accentului tonic;
2. a pune accentele în scris;
3. fig. a face să reiasă, a exprima cu energie și claritate.