accelerometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară accelerațiile, îndeosebi la vehiculele aeriene.
2. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante. – Din
fr. accéléromètre.accelerometru (Dicționar de neologisme, 1986)ACCELEROMÉTRU s.n. Aparat cu care se măsoară accelerațiile. [< fr.
accéléromètre, cf. lat.
acceleratio – accelerație, gr.
metron – măsură].
accelerometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ACCELEROMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea valorilor accelerației. (< fr.
accéléromètre)
accelerometru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s. n. Aparat cu care se măsoară accelerațiile. –
Fr. accéléromètre.accelerometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accelerométru (-me-tru) s. n.,
art. accelerométrul; pl. accelerométreaccelerometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCELEROMÉTRU, accelerometre, s. n. 1. Aparat cu care se măsoară accelerațiile, îndeosebi la vehiculele aeriene.
2. Transductor electromecanic de măsurat structurile vibrante. — Din
fr. accéléromètre.