accentuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de
a (se) accentua. [
Pr.:
-tu-a-] –
V. accentua.accentuare (Dicționar de neologisme, 1986)ACCENTUÁRE s.f. Acțiunea de a (se) accentua; accentuație. [Pron.
-tu-a-. / < accentua].
accentuare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de
a (se) accentua. [
Pr.:
-tu-a-]
accentuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)accentuáre (-tu-a-) s. f.,
g.-d. art. accentuắrii (-tu-ă-); pl. accentuắriaccentuare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ACCENTUÁRE, accentuări, s. f. Acțiunea de
a (se) accentua. [
Pr.:
-tu-a-] —
V. accentua.