accelerator - explicat in DEX

accelerator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj. subst. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.

accelerator (Dicționar de neologisme, 1986)
ACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelerează. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor la autovehicule etc.); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. Instalație care imprimă particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit în cinematografie pentru imprimarea unor mișcări de desfășurare lentă. // adj., s.m. (Substanță) care mărește viteza unei reacții chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore, engl. accelerator].

accelerator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se mărește viteza, turația (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mișcări de desfășurare lentă. 3. instalație complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanță care mărește viteza unei reacții chimice; produs destinat a reduce durata de priză și de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)

accelerator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ACCELERATÓR, -OÁRE, s. n. 1. Mecanism care permite iuțirea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. 2. Substanță care se adaugă unor materiale pentru a grăbi desfășurarea unor fenomene fizico-chimice. – După fr. accélérateur.

accelerator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*acceleratór, -oáre adj. Care accelerează. Care se accelerează: forța acceleratoare a unuĭ corp care cade.

accelerator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acceleratór¹ adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. și pl. acceleratoáre

accelerator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acceleratór² (substanță) s. m., pl. acceleratóri

accelerator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
acceleratór³ (instalație) s. n., pl. acceleratoáre

accelerator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj., s. n., s. m. 1. Adj. Care accelerează. 2. S. n. Mecanism care permite accelerarea turațiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalație pentru accelerarea microparticulelor. 3. S. m., adj. (Substanță) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacții chimice sau a unor procese fizico-chimice. — Din fr. accélérateur.