abstracționism (Marele dicționar de neologisme, 2000)abstracționísm s. n. artă abstractă. (< fr.
abstractionnisme)
abstracționism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. abstractionnisme.abstracționism (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTRACȚIONÍSM s.n.
1. Folosirea excesivă a abstracțiilor.
2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii.
3. (
Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron.
-ți-o-. / < fr.
abstractionnisme].
abstracționism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstracționísm (-ți-o-) s. n.
abstracționism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent decadent în arta plastică din țările burgheze, care reprezintă figurile concrete prin pete colorate sau construcții geometrice complicate. [
Pr.:
-ți-o-] –
Fr. abstractionnisme.abstracționism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTRACȚIONÍSM s. n. 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete.
2. Artă abstractă. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. abstractionnisme.