abstinent - explicat in DEX

abstinent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abstinént, -ă adj., s.m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)

abstinent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.

abstinent (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSTINÉNT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mâncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].

abstinent (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).

abstinent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.

abstinent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abstinént s. m., pl. abstinénți

abstinent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.

abstinent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. — Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.