abstracție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (
concr.) lucru abstract. ◊
Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [
Var.:
abstracțiúne s. f.] – Din
fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.abstracție (Marele dicționar de neologisme, 2000)abstrácție s. f.
1. noțiune, idee rezultată din procesul de abstractizare.
2. abstractizare. ◊
a face ~ de = a nu lua în considerare. (< fr.
abstraction, lat.
abstractio)
abstracție (Dicționar de neologisme, 1986)ABSTRÁCȚIE s.f. (
Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (noțiune, concept, categorie). ◊
A face abstracție de = a ignora, a nu lua în considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen.
-iei, var.
abstracțiune s.f. / cf. fr.
abstraction, germ.
Abstraktion, lat.
abstractio].
abstracție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abstrácție (-ți-e) / (lucru abstract)
abstracțiúne (-ți-u-) (dar numai:
a face abstracție) s. f., art.
abstrácția (-ți-a) / abstracțiúnea, g.-d. art.
abstrácției / abstracțiúnii; pl.
abstrácții / abstracțiúni, art.
abstrácțiile (-ți-i-) /
abstracțiúnileabstracție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (
concr.) lucru abstract. ♢
Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [
Var.:
abstracțiúne s. f.] –
Fr. abstraction (
lat. lit. abstractio, -onis).
abstracție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSTRÁCȚIE, abstracții, s. f. Abstractizare; (
concr.) lucru abstract. ◊
Expr. A face abstracție de... = a nu lua în considerare; a ignora. [Var:
abstracțiune s.f] — Din
fr. abstraction, lat. abstractio, -onis.