absorbție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care cade pe un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊
Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor.
3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [
Var.:
absorbțiúne s. f.] – Din
fr. absorption, lat. absorptio, -onis.absorbție (Marele dicționar de neologisme, 2000)absórbție s. f.
1. încorporare a unei substanțe oarecare de către un corp lichid sau solid, de către celule, țesuturi sau organe.
2. mișcare a intensității unei radiații care trece printr-un corp, datorită pierderii de energie.
3. încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată.
4. (
ec.) fuziune de întreprinderi sau de societăți în beneficiul uneia dintre ele.
5. (
jur.) drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. (< fr.
absorption, lat.
absorptio)
absorbție (Dicționar de neologisme, 1986)ABSÓRBȚIE s.f. 1. Fenomen prin care un lichid sau un solid încorporează din afară o substanță oarecare; absorbire. ♦ Extragere, aspirare.
2. Pierdere de energie a unei radiații care trece printr-un corp.
3. Încrucișare a unei rase perfecționate cu una neameliorată. [Var.
absorbțiune s.f. / cf. fr.
absorption, lat.
absorptio].
absorbție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. –
Fr. absorption (
lat. lit. absorptio, -onis).
absorbție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absórbție (încorporare)
(-sorb-ți-e) s. f.,
art. absórbția (-ți-a), g.-d. art. absórbției; pl. absórbții, art. absórbțiile (-ți-i-)absorbție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. 1. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță oarecare. ♦ Micșorare sau anulare a intensității unei radiații care trece printr-un corp. ♦ Fenomen optic caracteristic lentilelor ochelarilor de vedere de a reține, filtra etc. razele de lumină care dăunează ochiului.
2. Proces de pătrundere a apei, a substanțelor minerale și organice, precum și a gazelor în celulele organismului. ◊
Absorbție intestinală = pătrunderea în sânge și în limfă a produșilor rezultați din digestia alimentelor.
3. Încrucișare repetată a unei rase perfecționate cu una ameliorată în scopul îmbunătățirii radicale a acesteia. [Var:
absorbțiune s. f.] — Din
fr. absorption, lat. absorptio, -onis.