absolvire - explicat in DEX

absolvire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. – V. absolvi.

absolvire (Dicționar de neologisme, 1986)
ABSOLVÍRE s.f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. [< absolvi].

absolvire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABSOLVÍRE s. f. Acțiunea de a absolvi.

absolvire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
absolvíre s. f., g.-d. art. absolvírii; pl. absolvíri

absolvire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
absolvire f. terminarea studiilor.

absolvire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABSOLVÍRE, absolviri, s. f. Acțiunea de a absolvi și rezultatul ei; absolvență. — V. absolvi.