absolvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABSOLVÍ (
1)
absolvesc, (
2)
absólv, vb. IV.
Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din
germ. absolvieren, lat. absolvere.absolvi (Marele dicționar de neologisme, 2000)absolví vb. tr.
1. a termina un ciclu, o formă de învățământ.
2. (
jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ.
absolvieren, lat.
absolvere)
absolvi (Dicționar de neologisme, 1986)ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învățământ.
2. (
Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată.
3. A ierta; a scuti. [P.i.
-vesc (1) și
absolv (2). / < lat.
absolvere, cf. germ.
absolvieren, fr.
absoudre].
absolvi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)absolví (-v, -ít), vb. 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. –
2. A termina studiile. <
Lat. absolvere (
sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învățămînt din Austria și Germania; există cu acest sens tendința de a conjuga
eu absolvesc (
cf. Iordan, BF, II, 53). –
Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învățămînt);
absolvență, s. f. (terminarea unei forme de învățămînt).
absolvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)absolvi (a~) (a termina un ciclu de învățământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3
absólvă, imperf. 3 sg.
absolveá; conj. prez. 3
să absólveabsolvi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABSOLVÍ, (
1)
absolvesc, (
2)
absólv, vb. IV.
Tranz. 1. A termina un an școlar sau un ciclu de învățământ.
2. A scuti pe un acuzat de pedeapsă. –
Germ. absolvieren (
lat. lit. absolvere).
absolvi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)absolvi v. a termina studiile:
a absolvi liceul.absolvi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABSOLVÍ, absólv, vb. IV
Tranz. 1. A termina un an școlar, un ciclu sau o formă de învățământ.
2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. — Din
germ. absolvieren, lat. absolvere.