abreviere (Marele dicționar de neologisme, 2000)abreviére s. f. faptul de a abrevia. ♦ cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație. (< abrevia)
abreviere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de
a abrevia și rezultatul ei; (
concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație. [
Pr.:
-vi-e-] –
V. abrevia.abreviere (Dicționar de neologisme, 1986)ABREVIÉRE s.f. Faptul de a abrevia; prescurtare; abreviație; (
concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat. [<
abrevia].
abreviere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABREVIÉRE, abrevieri, s. f. Acțiunea de
a abrevia și rezultatul ei; (
concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat. [
Pr.:
-vi-e-]
abreviere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABREVIÉRE, abrevieri, s.f. Acțiunea de
a abrevia și rezultatul ei; (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol. [Pr.:
-vi-e-] – V.
abrevia.abreviere (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ABREVIÉRE (<
abrevia)
s. f. Faptul de a abrevia;
concr. cuvânt, grup de cuvinte etc. care a fost prescurtat; prescurtare.
Ex. op. cit. (= opera citată).
A. se folosesc, în general, în lucrările științifice; lista acestor abrevieri, împreună cu explicațiile lor, este publicată, de obicei, la începutul lucrării.
abreviere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abreviére (a-bre-vi-e-) s. f.,
g.-d. art. abreviérii; (prescurtări)
pl. abreviéri