abreviativ - explicat in DEX

abreviativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abreviatív, -ă adj. care indică o abreviere. (< fr. abréviatif)

abreviativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. abréviatif.

abreviativ (Dicționar de neologisme, 1986)
ABREVIATÍV, -Ă adj. Care marchează o abreviere. [Cf. it. abbreviativo, fr. abréviatif].

abreviativ (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. Care prescurtează. [Pr.: -vi-a-] – Fr. abréviatif.

abreviativ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abreviatív, -ă adj. (d. abbreviat, -iez). Care servește la abreviat: semne abreviative.

abreviativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abreviatív (rar) (a-bre-vi-a-) adj. m., pl. abreviatívi; f. abreviatívă, pl. abreviatíve

abreviativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABREVIATÍV, -Ă, abreviativi, -e, adj. (Rar) Care indică o prescurtare, care abreviază. [Pr.: -vi-a-] — Din fr. abréviatif.