abia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie.
2. (Cantitativ, intensiv) foarte puțin, aproape deloc.
3. (Temporal) De foarte puțină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai.
4. Cel puțin; măcar, barem. –
Lat. ad vix.abia (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abiá, adv. –
1. De foarte puțină vreme, tocmai (introduce o acțiune care tocmai s-a terminat). –
2. Cu greu, anevoie.
Mr. avia <
Lat. *
ad vĭx (Cipariu,
Arhiv.., 109; Philippide,
Principii, 91; Pușcariu, 3; Candrea-Dens., 2; REW 224; DAR);
cf. surs. vess, v.sp. abés, avés, v.port. tamalavés. A paragogic este normal cu funcții
adv.,
cf. aci(ia), aiure(a), acole(a); este deci inutilă explicația lui Candrea-Dens., care pleacă de la relații sintactice. Este greșită ipoteza că s-ar baza pe
sl. abije „imediat” (Cihac). – Din
rom. provine
săs. (d)abja.abia (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABIÁ adv. 1. Cu greu; anevoie.
2. Foarte puțin, aproape de loc.
Abia adia vântul (SADOVEANU).
3. De foarte puțină vreme; tocmai. ♦ De îndată ce; numai ce.
Abia zice și deodată Valea, muntele vuiesc (ALECSANDRI). ♦ Numai.
Glasurile... îl izbeau... abia acum (DUMITRIU).
4. Cel puțin; măcar, barem.
Hai și tu... de-abia te-i mai încălzi mergând (CREANGĂ). –
Lat. ad-vix.abia (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Abia 1. Doica lui Hyllus, fiul lui Heracles.
2. Localitate situată în Messenia. Era una dintre cele șapte cetăți făgăduite lui Achilles de către Agamemnon.
abiaabiá adv. 1 (
modal) Cu greutate; anevoie.
Abia merge. ♦ Cu nerăbdare.
Abia aștept clipa când voi pleca. 2 (
temporal) De foarte puțin timp.
Abia a venit și pleacă iarăși. ♦ Tocmai, nu mai înainte de...
Abia s-a îndepărtat și turnul s-a prăbușit. ♦ Chiar atunci; numai în momentul acela.
L-a văzut mai bine abia când s-a apropiat. 3 (
cantitativ, intensiv) Foarte puțin, aproape deloc.
Abia se aude. 4 Cel puțin; măcar, barem.
Și-a întrerupt drumul; abia se va mai odihni. 5 Numai, doar.
Mergea abia de o oră și mai avea încă drum lung. • /lat.
ad vix. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abiá (-bia) adv.abia (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)abia adv.
1. anevoie, cu greu:
abia pot sta pe picioare; 2. cum, pe dată ce:
abia s’a culcat și a adormit. [Dial.
abi = lat. AD VIX, cu un
a final amplificativ, ca în
așà].
abia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABIÁ adv. 1. (Modal) Cu greu, cu greutate; anevoie.
2. (Cantitativ, intensiv) Foarte puțin, aproape deloc.
3. (Temporal) De foarte puțină vreme; de îndată ce, numai ce; chiar atunci, tocmai.
4. Cel puțin; măcar, barem. —
Lat. ad vix.