abație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate
1 sau o abatesă (
1) și depinzând de un episcop sau direct de papă
2. – Din
it. ab(b)azia.