abator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABATÓR, abatoare, s. n. Ansamblu alcătuit din clădirile, instalațiile, terenul etc. unde se taie vitele destinate consumului și se prelucrează carnea proaspătă. – Din
fr. abattoir.abator (Marele dicționar de neologisme, 2000)abatór s. n.
1. construcție unde se sacrifică animalele destinate consumului populației.
2. (
fig.) masacru. (< fr.
abattoir)
abator (Dicționar de neologisme, 1986)ABATÓR s.n. Loc (cu instalații speciale) unde se taie vitele. [Pl.
-toare. / < fr.
abattoir].
abator (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)abatór (abatoáre), s. n. – Clădire unde se taie vitele destinate consumului. –
Var. (
înv.)
abatoriu. <
Fr. abattoir.abator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ABATÓR, abatoare, s. n. Clădire (cu instalații, teren) unde se taie vitele destinate consumului. – După
fr. abattoir.abator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABATÓR, abatoare, s.n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr.
abattoir.abator (Dicționaru limbii românești, 1939)*abatór n., pl.
oare (fr.
abattoir, d.
abattre, a doborî. V.
abat).
Barb. Tăĭetoare, zalhana, locu unde se taĭe vitele.
abatorabatór s.n. 1 (
ind. alim.) Ansamblu de clădiri și instalații unde se sacrifică animalele pentru consum și unde se prelucrează carnea proaspătă.
2 Fig. Masacru, război. • pl.
-oare. / <fr.
abattoir. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)
abator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abatór s. n.,
pl. abatoáre