abație - explicat in DEX

abație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate¹ sau o abatesă (1) și depinzând de un episcop sau direct de papă². – Din it. ab(b)azia.

abație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
abațíe s. f. mănăstire catolică condusă de un abate sau de o abatesă (< it. abbazia)

abație (Dicționar de neologisme, 1986)
ABAȚÍE s.f. (Rar) Mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate. ♦ Stăreție. [Gen. -iei. / < it. abbazia, cf. lat. abbatia].

abație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ABAȚÍE, abații, s. f. Mânăstire catolică (împreună cu averea, domeniile ei) condusă de un abate. – It. abbazia.

abație (Dicționaru limbii românești, 1939)
*abațíe f. (it. abbazía și badía, d. lat. abbátia, pop. abbatía). Mînăstire (condusă de un abate saŭ de o abatesă). V. stăreție.

abație
abațíe s.f. (bis.) 1 Instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă. ♦ Mănăstire catolică unde se află această instituție. Abația din Monecassino. 2 Titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate. • pl. -ii. g.-d. -iei. / <it. ab(b)azia. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007)

abație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
abațíe s. f., art. abațía, g.-d. art. abațíei; pl. abațíi, art. abațíile

abație (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
abație f. mănăstire mare catolică: abația din Westminster.

abație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ABAȚÍE, abații, s. f. Mănăstire catolică cu statut special (împreună cu averea, domeniile ei), condusă de un abate¹ sau o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de papă². — Din it. ab(b)azia.