abatesă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ABATÉSĂ, abatese, s. f. Călugăriță care conduce o abație. – Din
lat. abbatissa.abatesă (Marele dicționar de neologisme, 2000)abatésă s. f. maică superioară a unei abații. (< it.
abbadessa, lat.
abbatissa)
abatesă (Dicționar de neologisme, 1986)ABATÉSĂ s.f. (
Rar) Superioară a unei mănăstiri catolice de călugărițe. [< it.
abbadessa, cf. lat.
abbatissa].
abatesă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)abatésă s. f., g.-d. art.
abateséi; pl.
abatéseabatesă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriță care conduce o abație. – Din it.
abbadessa. Cf. lat.
abbatissa.
abatesă (Dicționaru limbii românești, 1939)*abatésă f., pl.
e (d.
abate după lat.
abbatissa; it.
badessa, fr.
abbesse). Stareță (la catolici).