viziune - explicat in DEX

viziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
VIZIÚNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; p. ext. imagine, reprezentare. 2. Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie. 3. Percepție imaginară a unor lucruri nereale. ♦ Ceea ce i se pare cuiva că vede ca urmare a acestei percepții. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. vision. Cf. lat. visio, -onis.

viziune (Dicționar de neologisme, 1986)
VIZIÚNE s.f. 1. Percepție vizuală; (p. ext.) imagine, reprezentare. 2. Mod specific de înțelegere și de interpretare a lucrurilor sau a fenomenelor; (p. ext.) previziune, perspectivă. 3. Vedenie, închipuire, halucinație, nălucire. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. vision, it. visione, lat. visio].

viziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
VIZIÚNE s. f. 1. percepție vizuală; imagine, reprezentare; (p. ext.) previziune; perspectivă. 2. mod specific de a înțelege și interpreta lucrurile sau fenomenele; opinie. 3. vedenie, halucinație. 4. (ret.) folosirea prezentului în locul unui timp trecut. (< fr. vision, lat. visio)

viziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
viziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. viziúnii; pl. viziúni

viziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*viziúne f. (lat. visio. -ónis, d. vidére, visum, a vedea. V. pre-, pro- și re-viziune). Aparițiune supranaturală, revelațiune: viziunile profeților. Vedenie, nălucă. Himeră.

viziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
viziune f. 1. lucru supranatural ce apare cu permisiunea divină; viziunile profeților; 2. fig. idee nebună, extravagantă.

viziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
VIZIÚNE, viziuni, s. f. 1. Percepție vizuală; imagine, reprezentare; p. ext. previziune. ♦ Vedenie, nălucire. 2. Mod de a vedea, de a concepe sau de a considera lucrurile; părere, opinie. [Pr.: -zi-u-] — Din fr. vision. Cf. lat. v i s i o, -o n i s.