turturea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURTUREÁ, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului; turturică
(Streptopelia turtur). –
Lat. turburella.turturea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)turtureá (-éle), s. f. – Porumbel-sălbatic, turtucă (Columba turtur). –
Var. Trans. turtură, turturică. Mr. túrtură, turtúră, megl. túrtură, tărtură. Lat. turtŭrem (Pușcariu 1779), prin intermediul
dim. turturĕlla (Pușcariu 1480; REW 9010),
cf. it. tortorella, fr. tourterelle, sau mai probabil direct,
cf. it. tortola, sp. tórtola, alb. turtulj. Turturea, ca și
turturică, poate fi un dim intern de la
turtură, formă rară, abia păstrată (
cf. Lacea,
Dacor., II, 625; Tiktin presupune dimpotrivă că
turtură este formație regresivă, de la
turturea). –
Der. turturel (
var. turturoi),
s. m. (bărbătușul turturelei). Din
rom. provine
bg. turturica (Capidan,
Raporturile, 218).
turturea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turtureá/turturícă s. f.,
art. turtureáua/turturíca, g.-d. art. turturélei; pl. turturéle, art. turturéleleturturea (Dicționaru limbii românești, 1939)turtureá și
-rícă f., pl.
ele (lat.
tŭrturřlla și
-rĭlla, dim. d.
tŭrtŭr; it.
tórtora și
tórtola, dim.
tortorella și
-lella; fr.
tourterelle; sp.
tórtola, dim.
tortolilla. V.
gărgăriță). O pasăre sălbatică din neamu porumbuluĭ, dar puțin maĭ mică (Are un gungurit particular și cam trist. E simbolu fidelitățiĭ în amor).
turturea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURTUREÁ, turturele, s. f. Pasăre călătoare asemănătoare cu porumbelul, brună-roșcată pe spate și cu pete negre mărginite cu alb pe laturile gâtului (
Streptopelia turtur). — Lat.
turburella.