turtur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
túrtur1 s.n. (înv.) tremur, fior, înfiorare.
turtur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
túrtur2, -ă, adj. (reg.) acricios.
turtur (Dicționaru limbii românești, 1939)
túrtur, -ă adj. (d. turturică ?). Mold. nord. Mere turture, un fel de mere (acrișoare ?).
turtur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turtur a. Mold. acricios: mere turture CR. [Cf. turta (lupului)].