turturel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TURTURÉL,turturei, s. m. Bărbătușul turturelei. – Turturea + suf. -el.
turturel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) turturél s. m., pl. turturéi, art. turturéii
turturel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TURTURÉL,turturel, s. m. Bărbătușul turturelei. — Turturea + suf. -el.