transmite (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMÍTE, transmit, vb. III.
Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.
2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om.
3. (
Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta.
4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦
Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga.
5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [
Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din
fr. transmettre, lat. transmittere.transmite (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMÍTE vb. III. 1. tr. A trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A comunica ceva.
2. tr. A comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite.
3. tr. (
Jur.) A trece un bun, un drept etc. altei persoane.
4. tr., refl. A (se) propaga, a (se) comunica. [P.i.
transmít, part.
-is. / < lat.
transmittere, cf. fr.
transmettre].
transmite (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSMÍTE vb. I. tr. 1. a trimite ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ a comunica ceva. 2. a comunica cu ajutorul unui post de emisie; a emite. 3. (jur.) a trece un bun, un drept etc. altei persoane. II. tr., refl. a (se) propaga, a (se) comunica. (< fr.
transmettre, lat.
transmittere)
transmite (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transmíte (a ~) (tran-smi-/trans-mi-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. transmít, 1
pl. transmítem; conj. prez. 3
să transmítă; ger. transmițấnd; part. transmístransmite (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transmite v.
1. a face să treacă, s’ajungă undeva:
a transmite un ordin; 2. a ceda:
a transmite un drept; 3. a se propaga:
sunetul se transmite în linie dreaptă.transmite (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMÍTE, transmit, vb. III.
Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite.
2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om.
3. (
Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta.
4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦
Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) A trece dintr-un loc în altul; a se propaga.
5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [
Perf. s. transmisei, part. transmis] — Din
fr. transmettre, lat. transmittere.