transmitere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de
a (se) transmite și rezultatul ei. –
V. transmite.transmitere (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSMÍTERE s.f. Acțiunea de a transmite și rezultatul ei; transmisiune; înmânare, remitere; comunicare. [<
transmite].
transmitere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transmítere (tran-smi-/trans-mi-) s. f.,
g.-d. art. transmíterii; pl. transmíteritransmitere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSMÍTERE, transmiteri, s. f. Acțiunea de
a (se) transmite și rezultatul ei. —
V. transmite.