transmisiune - explicat in DEX

transmisiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (În forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-, – Var.: transmísie s. f.] – Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

transmisiune (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSMISIÚNE s.f. 1. Faptul de a transmite; transmitere. 2. Comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonie sau radiofonie; emisiune radiofonică. ♦ (la pl.) Ansamblul mijloacelor tehnice de legătură utilizate de unitățile militare în timpul operațiilor. ◊ Trupe de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (Jur.) Trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. [Pron. -si-u-, var. transmisie s.f. / cf. fr. transmission, lat. transmissio].

transmisiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSMISIÚNE s. f. 1. faptul de a transmite; transmitere. 2. comunicare între un post emițător și un post receptor de telegrafie, telefonic sau radiofonic; emisiune radiofonică. ◊ (mil.; pl.) trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 3. (jur.) trecere a unui lucru, a unui drept unei alte persoane. (< fr. transmission, lat. transmissio)

transmisiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!transmisiúne² (mil., jur.) (tran-smi-si-u-/trans-mi-) s. f., g.-d. art. transmisiúnii; pl. transmisiúni

transmisiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*transmisiúne f. (lat. transmissio, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a transmite. Curea de transmisiune, curea pusă pe doŭă roate ale uneĭ mașinĭ p. ca învîrtiturile (forța) să se transmită la cea cu diametru maĭ mare. – Și -ísie.

transmisiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSMISIÚNE, transmisiuni, s. f. I. Faptul de a transmite. 1. Trecere a energiei, a radiațiilor, a undelor dintr-un loc în altul, fără deplasarea surselor acestora. ♦ Emisiune radiofonică. ♦ Trupe (sau unități etc.) de transmisiuni = trupe specializate în executarea și asigurarea legăturilor prin radio, telefon etc. 2. (Jur.) Trecere a unui bun, a unui drept de la o persoană la alta. II. (în forma transmisie) Ansamblu de organe de mașini, de mecanisme, dispozitive etc. cu ajutorul cărora se transmite mișcarea de la un organ de mașină la altul sau de la o mașină la alta. [Pr.: -si-u-. — Var.: transmísie s. f.] — Din fr. transmission, lat. transmissio, -onis.

transmisiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transmisi(un)e f. 1. acțiunea de a transmite și rezultatul acestei acțiuni; 2. circulațiune sau negociațiune de titluri; 3. comunicațiune de mișcare dela un organ la altul.