sedimenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SEDIMENTÁ, pers. 3
sedimentează, vb. I.
Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. – Din
sediment.sedimenta (Dicționar de neologisme, 1986)SEDIMENTÁ vb. I. refl. A se așeza, a se lăsa la fund, a se depune în strate; a forma sedimente. [P.i. 3
-tează. / < germ.
sedimentieren].
sedimenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SEDIMENTÁ vb. refl. a se depune în straturi; a forma sedimente. (< fr.
sédiementer, germ.
sedimentieren)
sedimenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sedimentá (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
se sedimenteázăsedimenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SEDIMENTÁ, pers. 3
sedimentează, vb. I.
Refl. A se depune în straturi, a forma sedimente; a se lăsa la fund. — Din
sediment.