recepare - explicat in DEX

recepare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. – Cf. fr. recepage.

recepare (Dicționar de neologisme, 1986)
RECEPÁRE s.f. Recepaj. [Cf. fr. recépage].

recepare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RECEPÁRE s. f. tăiere de la suprafața solului a puieților de arbori, pentru formarea unor noi tulpini din lăstari; receptaj. (după fr. recépage)

recepare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
recepáre s. f., g.-d. art. recepắrii; pl. recepắri

recepare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RECEPÁRE, recepări, s. f. (Silv.) Tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj. — Cf. fr. recépage.