piua (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUÁ, piuez, vb. I.
Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (
1). [
Pr.:
pi-ua] – Din
piuă.piua (Dicționar de argou al limbii române, 2007)piua! interj. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea temporară a participării la joc a unuia dintre copii.piua (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piuá (a ~) (
pop.)
(pi-ua) vb.,
ind. prez. 3
piueáză, 1
pl. piuắm (pi-uăm); conj. prez. 3
să piuéze (pi-ue-); ger. piuấnd (pi-uând)