piuare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PIUÁRE s. f. Acțiunea de
a piua și rezultatul ei; împâslire. [
Pr.:
pi-ua-] –
V. piua.piuare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PIUÁRE (‹
piuă)
s. f. Operație de finisare textilă constând în compactarea țesăturilor de lână prin împâslirea fibrelor; se execută prin presarea acestora între cilindri rotitori sau prin batere cu ciocanul în mediu umed și cald (acid sau bazic).
piuare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)piuáre (
pop.)
(pi-ua-) s. f.,
g.-d. art. piuắrii (pi-uă-)