oxidoreducere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDOREDÚCERE, oxidoreduceri, s. f. Reacție formată dintr-o reacție de oxidare și o reacție de reducere, care au loc concomitent, datorită unui transfer de electroni între substanța care se oxidează și substanța care se reduce. –
Oxi[dare] +
reducere. Cf. fr. oxydo-réduction.oxidoreducere (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDOREDÚCERE s.f. Acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor; oxidoreducție. [<
oxido- +
reducere, după fr.
oxydo-réduction].
oxidoreducere (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDOREDÚCERE s. f. acțiunea chimică a unui oxidant asupra unui reductor. (după fr.
oxydoréduction)
oxidoreducere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidoredúcere s. f.,
g.-d. art. oxidoredúcerii; pl. oxidoredúceri