oxidril (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OXIDRÍL, oxidrili, s. m. (
Chim.) Hidroxil. – Din
fr. oxhydryle.oxidril (Dicționar de neologisme, 1986)OXIDRÍL s.m. Hidroxil. [< fr.
oxhydryle, cf. germ.
Oxhydrul].
oxidril (Marele dicționar de neologisme, 2000)OXIDRÍL s. m. hidroxil. (< fr.
oxydryle, germ.
Oxhydril)
oxidril (Dicționaru limbii românești, 1939)*oxidríl m. (d.
oxid).
Chim. Grup compus dintr´un atom de oxigen și altu de idrogen [!].
oxidril (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oxidríl (-xi-dril) s. m.,
pl. oxidríli