obtura - explicat in DEX

obtura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer.

obtura (Dicționar de neologisme, 1986)
OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare].

obtura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare)

obtura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
obturá (a ~) vb., ind. prez. 3 obtureáză

obtura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). — Din fr. obturer.