joncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JONCȚIUNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (
concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (
Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (
Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (
Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. jonction.joncțiune (Dicționar de neologisme, 1986)JONCȚIÚNE s.f. Legătură, unire. ♦ (
Concr.) Locul unde se face o legătură; junctură. [Pron.
-ți-u-. / cf. fr.
jonction, lat.
junctio].
joncțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)JONCȚIÚNE s. f. 1. legătură, unire, cuplare; locul unde se face o legătură; junctură. 2. element de circuit care realizează contactul între doi semiconductori diferiți. 3. legare prin coordonare sau subordonare a elementelor unei propoziții ori fraze cu ajutorul unor instrumente gramaticale, sau al altor cuvinte cu funcție de relație. ◊ (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități. (< fr.
jonction)
joncțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)joncțiúne (jonc-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. joncțiúnii; pl. joncțiúnijoncțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JONCȚIÚNE, joncțiuni, s. f. Legătură, unire; (
concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc. ♦ (
Electron.) Zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor. ♦ (
Lingv.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare. ♦ (
Mil.) Loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
fr. jonction.