jiujitsu - explicat in DEX

jiujitsu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JIU-JÍTSU s. n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac și de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jițu] – Din fr. jiu-jitsu.

jiujitsu (Dicționar de neologisme, 1986)
JIU-JÍTSU s.n. Luptă corp la corp (care se practică în special în Japonia) urmărind a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. [Pron. jiu-ji-țu. / < fr. jiu-jitsu, cf. jap. jiu-jitsu – gimnastică suplă].

jiujitsu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
JIU-JITSU JIU-JÍȚU/ s. n. metodă de luptă japoneză care urmărește a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mișcărilor. (< fr. jiu-jitsu)

jiujitsu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jiu-jítsu (jap.) [pron. jĭujíțu] (-ji-tsu) s. n., art. jiu-jítsul

jiujitsu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
JIU-JITSU [ʒju ʒitsu] (JU-JITSU) (cuv. japonez „arta supleței”) s. n. Gen de lupte în stil liber, cunoscut în Japonia încă din Antichitate, care, urmărind în principal anihilarea adversarului, folosește metode brutale de atac și autoapărare, mergând până la lovituri mortale. În sportul modern nu se mai folosește forța brută, ci, în principal, cunoștințele de psihologie, anatomie și strategie, care, împreună cu rapiditatea și agilitatea mișcărilor, au ca scop devierea atacului adversarului și menținerea echilibrului. J. a stat la originea multor școli de arte marțiale.