inhiba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INHIBÁ, inhíb, vb. I.
1. Tranz. A frâna, a împiedica, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc.
2. Refl. A se abține, a se reține, a se stăpâni. – Din
fr. inhiber, lat. inhibere.inhiba (Dicționar de neologisme, 1986)INHIBÁ vb. I. 1. tr. A împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică etc.
2. refl. A se abține, a se reține. [< fr.
inhiber, lat.
inhibere].
inhiba (Marele dicționar de neologisme, 2000)INHIBÁ vb. tr. I. a împiedica, a interzice, a încetini un proces fiziologic, o reacție chimică. II. refl. a se abține, a se reține. (< fr.
inhiber, lat.
inhibere)
inhiba (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))inhibá vb., ind. prez. pers. 1
inhibezinhiba (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)inhibá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
inhíbă