inhibare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INHIBÁRE, inhibări, s. f. Faptul de
a (
se)
inhiba; inhibiție. –
V. inhiba.inhibare (Dicționar de neologisme, 1986)INHIBÁRE s.f. Faptul de a (se) inhiba; inhibiție. [<
inhiba].
inhibare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*inhibáre s. f.,
g.-d. art. inhibắrii; pl. inhibắri