inhibant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INHIBÁNT, -Ă, inhibanți, -te, adj. Care inhibă; inhibitor. –
Inhiba +
suf. -ant.inhibant (Dicționar de neologisme, 1986)INHIBÁNT, -Ă adj. Care inhibă; inhibitor. [Cf. it.
inibante].
inhibant (Marele dicționar de neologisme, 2000)INHIBÁNT, -Ă adj. care inhibă; inhibitor. (după it.
inibante)
inhibant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*inhibánt adj. m.,
pl. inhibánți; f. inhibántă, pl. inhibánte