extirpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EXTIRPÁ, extírp, vb. I.
Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza.
2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [
Prez. ind. și:
extirpez] – Din
fr. extirper, lat. exstirpare.extirpa (Dicționar de neologisme, 1986)EXTIRPÁ vb. I. tr. 1. A înlătura, a scoate pe cale chirurgicală (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc.
2. (
Fig.) A smulge din rădăcini; a stârpi. [P.i.
extírp și
-pez, 3,6
-pă. / < fr.
extirper, cf. lat.
extirpare – a dezrădăcina <
ex – afară,
stirps – rădăcină].
extirpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)EXTIRPÁ vb. tr. 1. a înlătura chirurgical (o parte dintr-)un organ bolnav, o tumoare etc. 2. (fig.) a smulge din rădăcini; a stârpi. (< fr.
extirper, lat.
extirpare)
extirpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)extirpá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
extírpăextirpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)extirpà v.
1. a scoate cu rădăcină cu tot;
2. fig. a distruge cu totul.
extirpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EXTIRPÁ, extírp, vb. I.
Tranz. 1. A scoate, a înlătura pe cale chirurgicală un organ sau o porțiune dintr-un organ (bolnav); a exciza.
2. Fig. A distruge complet; a nimici, a stârpi. [
Prez. ind. și:
extirpez] — Din
fr. extirper, lat. exstirpare.